Persoane interesate

miercuri, 26 septembrie 2012

Amintiri din copilarie

"Nu stiu altii cum sunt ..." zicea Creanga si cat vor fi fost amintirile lui de unice, fiecare dintre noi are asemenea patanii amuzante (cel putin retrospectiv), iar eu am fost "copchil obraznic" si "drac impielitat" cam pana prin clasa a VII-a, apoi mi-a trecut.
Eu nu am avut o Ozana "limpede ca cristalul" ... doar un parau amarat unde construiam cu prietenii din copilarie poduri si baraje, imaginandu-ne ca vom obtine un iaz sa avem unde ne scalda - efemere constructii, le lua apa ca in rima aia copilareasca "Podul de piatra s-a daramat / A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe mal in jos / Altul mai trainic si mai frumos", caci a doua zi o luat de la capat. 
Am cateva amintiri facute parca pe modelul lui Creanga, cu cirese si scaldat si mers cu uratul, nu la fel de savuroase, dar sunt ale mele.
Am avut noroc (pe care nu l-am apreciat cum se cuvine la vremea respectiva) sa cresc la tara, sa vad animale si plante si fructe asa cum sunt ele de la mama natura si am crescut catarandu-ma prin copaci, din tei am cazut pe franghia de rufe :) sau dupa cirese sau zarzare - am avut un cires cu cirese albe si unul roz; cele roz erau mici si se coceau la sfarsitul lunii mai - inceput de iunie ... imi amintesc cum am ramas atarnata de o creanga cand s-a rupt creanga de sub picioare (am scapat cu bine, nu-mi amintesc exact cum :) Dar binenteles ca nu erau destul de bune ciresele de la mine de acasa si mergeam cu alti copii la furat cirese de mai la un vecin - erau mai mari si mai frumoase, deci e justificat nu? Mosul cu copacul era batran si mergea greu de un picior, dar tot ne-a prins o data la cirese de ne-am imprastiat ca potarnichile; nu ne-a prins el sa ne pedepseasca, dar mama tot a auzit de patanie si am primit acasa "discursul" de rigoare "Ai copac in gradina, de ce te duci in gradina altuia?" si binenteles ca "Alea-s mai bune si mai mari si mai frumoase" nu era un argument acceptabil :)
Fiecare astfel de isprava se termina de obicei cu cate o palma memorabila, dar fara efect pe termen lung, caci s-au tot repetat infractiunile, iar cu ciresele chiar am repetat-o, doar ca nu in vecini; am mers cu niste colegi de clasa la livada din satul vecin si am intarziat cateva ore, cat sa-i sperii pe ai mei. M-am intors cu o punga de cirese, dar speriata de cearta si pedeapsa nu am intrat in casa, m-am ascuns intr-o bucatarie de vara si tot facandu-mi curaj, am terminat de mancat ciresele, apoi m-a gasit mama, mi-am primit palma si ... gata :) Iar excursii din astea cu clasa, neautorizate si neanuntate acasa am mai facut - am mers sa culegem ghiocei si branduse si ne-am intors dupa cateva ore obositi si fara nicio floare (uite ca aici nu-mi amintesc pedeapsa :) Alta data am mers intr-o sambata intr-o excursie cu clasa (excursie fiind o exagerare, caci iesirea era tot la noi in comuna intr-un mic parc pentru nu stiu ce activitate didactica). Mama mi-a spus cand am plecat de acasa "Vezi, sa te intoarci diseara!" si desi stiam ce e un ton sarcatic, am luat-o ca pe un acord si am stat pana tarziu la joaca cu colegii, iar cand m-am intors mi-a fost frica sa intru in casa si am stat in visin, deasupra magaziei de lemne, apoi ascultand pe la geamuri si auzind pe ai mei spunand ca probabil m-am dus la nana mea si de asta nu venisem acasa. Auzeau totusi zgomote pe afara, dar cand iesea mama, fugeam, asa ca s-a facut miezul noptii pana cand m-a gasit dormind pe prag - daca ma gandesc bine, atunci am scapat de pedeapsa pe motiv ca eram prea adormita s-o primesc :)
Imi amintesc vara in care am mers la scaldat la iaz - mama avea de prasit si eu trebuia sa stau acasa, asa ca au fost nervi multi. Am disparut o zi intreaga, ne-am inmuiat prin iaz (nici acum nu stiu sa inot cum se cuvine) stand pe margine si inverzindu-ne chilotii, caci apa era plina de matasea-broastei si mancand toata ziua doar cateva rosii abia parguite pe care le-am furat dintr-o gradina - infractoare mica am fost (si-au trecut vreo 20 de ani de atunci, se prescriu fapte leastea, nu?) Patania asta se incheie mai bine, pentru ca am scapat de pedeapsa, fratele mai mare a venit in ziua aceea acasa si m-a scapat de palma cuvenita :)
De obicei complicii (si de obicei instigatorii) erau 2 copii din vecini, o fata si un baiat si cu ei mergeam si cu uratul de sarbatori, plecam pe la amiaza si ne intorceam noaptea - cred ca au fost singurele ocazii de a cunoaste oamenii din sat, caci mergeam la toate casele (erau si oameni care incuiau poarta, dar 'cavalerul' nostru sarea gardul si o deschidea si nu avea ce face omul, trebuia sa ne primeasca o data ce era la usa lui :) Intr-un an, dupa ce am terminat noi de urat, ne vine mareata idee ca o formatie castiga mai bine si ca ar trebui sa ne mascam - am improvizat noi niste costume si machiaj cu noroi si am mai mers inca o data la cateva case cu alt text, ca doar acum mergeam "cu capra" 
Cea mai memorabila intamplare (era sa zic infractiune) a fost la furat soreanca (seminte de floarea-soarelui) - era dupa revolutie si se impartise pamantul, nu mai era la 'colectiv' si deci trebuia sa ne ferim de proprietar. Am mers noi astia 3 muschetari peste campuri pana am gasit o tarla (si era destrul de departe), iar proprietarii erau la cules, asa ca ne-am dus mai departe, spre capatul celalalt al bucatii, apoi ne-a fost frica sa ne intoarcem pe acelasi drum, sa nu ne prinda, asa ca ne-am indepartat si mai mult, de-am ajuns in comuna invecinata. Ne-am gandit sa mergem de-a lungul caii-ferate, dar ne-am speriat, am vazut o umbra si ne imaginam ca ne omoara vreun nebun ascuns in paduricea de pe marginea liniei de cale ferata si ne-am intors inapoi s-o luam pe sosea. Eram toti obositi si se facuse destul de tarziu, asa ca mergeam destul de amarati. Baiatul cu care eram facea semn la masini si mare ne-a fost surpriza cand a oprit una si n-o sa ghiciti cine ne-a dus acasa - preotul satului - am marturisit spasiti de unde veneam, ne-am platit drumul dandu-i si lui niste seminte de floarea-soarelui si am ajuns acasa pe la 9 seara. Pe mama o auzeam vorbind cu o vecina, ingrijorata ca nu ma mai intorceam acasa si a fost prima data cand am scapat de pedeapsa - am asteptat-o sa se intoarca si i-am spus foarte calm ca sunt bine, dar foarte obosita si ca o sa-i spun a doua zi despre ce s-a intamplat - foarte matur si rezonabil :) 

Si acum rad de mine ai mei pentru niste replici memorabile. Fratii mei sunt mai mari decat mine: un frate cu 18 ani, altul cu 13 ani si sora mea cu 11 ani mai mari, iar cel mare venea destul de rar acasa, intotdeauna era un eveniment. Astalalt venea de la Bucuresti cu bunatati si erau putinele ocazii in care mancam si noi ciocolata si tin minte ca o data mancam un mar si mi-a spus sa-i dau si lui, iar eu i-am intins ce ramasese din ce mancam eu, deci mai nimic, iar el mi-a spus: 
- Cotorul mi-l dai? Lasa c-o sa-ti dau si eu numai staniolul de la ciocolata. 
Ma podidea plansul acum si-i spun
- Dar mai era un pic de miez pe ciot.
- Atunci o sa topesc si eu niste ciocolata pe staniol.
Si chiar asa a facut ... bine dupa ce m-a invat lectia, tot eu am papat ciocolata :)
Alta data m-au pus sa aleg pe cine iubesc eu mai mult intre sora si fratele meu (cei din mijloc, cel mai mare apare destul de rar) si sa dau marul rosu celui pe care-l iubesc mai mult si pe cel galben celui de pe locul 2. Am stat eu si-am 'masurat' iubirea si am zis "Mai bine ma duc sa mai aduc inca un mar rosu" (vedeti voi, fratele era mai "dulce", caci venea cu bunatati si ciocolata, dar sora mea venea mai des, deci nu puteam sa ma "pun rau" cu ea :) 

Ce am invatat eu din amintirile acestea? 
- E greu sa cresti copii. 
- Ce frumos e sa fii copil, liber sa fugi la scaldat, la cirese sau la sanius, chiar stiind ca este cineva care se ingrijoreaza pentru tine si te tine din scurt, deci in siguranta.
Abordarea mamei cu pedepsele nu mi-a placut nici ca 'obraznicatura' ce le primea, nici retrospectiv ca adult care si-a dat seama ca ii seamana destul de mult si ca nu ar vrea sa-i urmeze in ale educarii progeniturilor. Acum stau si cantaresc mostenirea genetica si stau si ma intreb cat la suta din mine vine de la mama si cat de la tata, daca pot schimba ceva si ca educatia si hotararea de a fi altfel cantaresc destul de mult in ceea ce priveste comportamentul, cel putin. 
Vara mea radea de mine cand am spus ca "refuz sa incurajez gena" atunci cand am refuzat sa beau ceva alcoolic (tata a avut o problema de acest fel). Tatalui meu ii voi fi recunoscatoare pentru o singura lectie datorita careia nu am fumat niciodata - nu mi-a placut niciodata mirosul, dar copil fiind toti suntem curiosi, aveam prieteni care fumau prin dosul capitelor de paie sau la toaleta - mie mi-a dat tata tigara lui si dupa ce m-am inecat cu fumul, nu mi-a mai trebuit niciodata :)  
Dar hai sa nu cad in genetica, educatie si filozofeala, era o postare menita a fi amuzanta si usor melancolica, nu un discurs :)

Ce m-a palit pe mine sa va povestesc din copilarie? Pai din cauza lui Creanga, m-am amuzat zilele trecute citind un pic, asa pe sarite "amintirile" traduse in engleza, caci suna tare interesant intr-o limba straina, mai ales regionalismele atunci cand sunt traduse adecvat :)

"Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii, de cand ii lumea si pamantul, macar sa zica cine-a zice" (I. Creanga)

Voi ce ziceti?

vineri, 21 septembrie 2012

Ultimele zile de vara

... stiu ca e toamna, nu va faceti griji :) 
Tocmai pentru ca afara e gri si bate vantul si e frig, iar eu ma uit melancolic pe fereastra, m-am mobilizat sa va arat poze facute prin gradina in ultimele zile de vara. 
 ... si aici sa va spun ce bun a fost acest gogosar cu branza si ochiuri ...
 rosii inca mai avem, desi dau semne de oboseala si unele s-au manat destul de rau :(
 cred ca a fost printre ultimii castraveti, au expirat saracii ... o sa-mi fie dor de o salata :(
 asta a fost ultimul pepene galben mai maricel (serios, a fost galben-portocaliu inauntru :)
 ultimul chitru din gradina, intre timp a ajuns dulceata :)
 In sfarsit s-a copt porumbul si vom manca floricele :)
 nu se poate toamna fara struguri si nuci (desi nu prea sunt entuziasmata de nuci anul acesta, probabil si pentru ca nu am unghii pentru a le coji :))
 ultimele mele flori vesele si frumos colorate, mai ales ca sunt mai rezistente; sarmanele mele petunii au cazut prada puiutilor si abia mai rezista :)
 menta, la a doua inflorire 
 zorelele mele in plina floare
si inchei cu o picatura de 'purple' ca tot e blogosfera plina de "purple friday"
Va doresc o toamna frumoasa, plina de culoare, arome si izuri vesele si frumoase sa va bucure viata. 
Enjoy!

duminică, 16 septembrie 2012

UCB Giveaway winner

Incep prin a-mi cere scuze pentru intarzierea in a afisa castigatoarea, laptop-ul meu e usor 'racit' si scanam de zor azi sa-i gasim leac, iar pe mine m-a 'virusat' cartea si nu pot s-o mai las :)
Lista persoanelor inscrise este urmatoarea:


  1. bktalina (catalina maria beres)
  2. nastya paun (pauna oana) - nu se deschide link-ul de share
  3. andreeabacau (Yady Deea)
  4. gabriela moldoveanu (gabriela gab)
  5. Tantza (Tantza C-tina)
  6. maddy (Madalina Buscu)
  7. Andreea Elena
  8. medvei monika
  9. Tyna
  10. budadana
  11. anaiss lalala
  12. Ana (Vasilescu)
  13. bianca roxana (Anitei)
  14. Catalina Mitu
  15. Christina 
  16. sim (Simona Scurtu)
  17. Buhas Ioana  - nu se deschide link-ul de share
  18. Andreea (unforgetable)
  19. Alexandra (Ale Alexandra)
  20. Gelena (Elena Gornescu)
  21. Adina Radu
  22. Bla Blu
  23. Gavriloiadina
  24. anca marina
  25. sandu florina
  26. Madalina (Dinu Florina)
  27. Calin Andreea Daniela
  28. tatiana sorina
  29. mihamiki (mihaela ghelase)
  30. jane (janeta janet)
  31. bbydoll (Andra Katerina)
  32. micsa speranta
  33. Andreia Daniela
  34. Nico (Nicoleta Agache)
  35. Alexandra (Georgiana Cristina)  - nu se deschide link-ul de share
  36. andreea87  - nu se deschide link-ul de share
  37. claudia_mami (nicoleta ciocoiu)
  38. Elena G (Gaviota Gavi)
  39. Vérra Kay  (Carapencea Veronica)  - nu se deschide link-ul de share
  40. ionelia cristina nichita
  41. irina andreea
  42. marylena4you (Mary Anton)
  43. Michely (Mihaela Luca)
  44. veronica (picioroaga)

Iar castigatoarea este:

Felicitari, Veronica! Iti trimit mesaj imediat si astept datele tale pentru a expedia coletul saptamana aceasta.

vineri, 14 septembrie 2012

I'm dreaming of a white wedding

... pe melodie ... (bine Craciunul va ajunge inainte de asta, dar merge si asa :)
Visul asta are multe episoade, remakes si spin-offs pentru ca de-a lungul anilor s-a modificat cate ceva ... nici nu-mi mai amintesc versiunea originala, dar probabil incepea cu elementul esential ... gasit Fat-frumos si se incheia cu "si-au trait fericiti ..." 
Nu sunt atat de preocupata de eveniment cat sa am un album din ala ca in filme cu idei si imagini, materiale si flori, doar idei care plutesc libere ... ma trezesc din cand in cand exclamand "Imi place melodia asta" ... "ce frumos ar fi dansul nostru" ... "vai, ce rochie superba" etc. Totusi nu ma imaginez isterizandu-ma daca la momentul respectiv nu primesc exact buchetul imaginat, inelul poftit de mine este teribil de scump sau tortul imaginat de mine nu se poate face din ingredientele care sa-mi placa (vreau ciocolata, fara frisca sau martipan, am o imagine cu Bree in Desperate Housewives decorand un tort cu panza de paianjen facuta din zahar caramelizat si totusi sa iasa uite asa ca in imaginea de mai jos sau ... 
Sau imi imaginez buchetul: lacramioare sau iasomie sau floarea-miresei sau crini sau ... si vreau din toate. Am vazut anul acesta cateva postari despre nunti, fie elemente separate din planificarea acesteia la Ioana sau e reconstituire cu poze si detalii cum e cea a Alexandrei. Am vazut un buchet superb de frezii intre cele postate de Ioana, am gasit un colaj cu cateva imagini si mi-am facut un colaj cu cateva flori preferate


Ah, inca ceva. Ca o iubitoare de pasari ce sunt, vreau porumbei, teoretic albi si impodobiti precum cel din imagine ... practic orice  fel porumbei :)

Am oftat la dansul Alexandrei pe melodia genialei Adele si iar am exclamat "Ce frumos! vreau si eu" ...  dar eu as avea nevoie de niste lectii de dans si sincer unele aspecte sunt destul de vagi in planurile astea ale mele ... ultima idee e o melodie veche interpretata de Tori Amos, "You Belong to Me" (lenta, sa nu ma incurc la pasi :))
(sper sa se deschida clipul, la mine nu merge nimic de pe youtube :)
Si ca playlist pentru nunta, sunt mai multe piese de pe coloana sonora a filmului Mona Lisa Smile care mi se par perfecte, cum ar fi "Heart of Every Girl" (Elton John) si "Murder, He Says" (Tori Amos) ... mie imi plac, nuntasilor probabil ca nu :))
Dar toate acestea sunt detalii. Piesa de rezistenta din orice vis despre nunta perfecta este ROCHIA. De-a lungul anilor am admirat rochii de mireasa in reviste sau pe diverse site-uri si intotdeauna avea o reactie gen "ASTA! ... sau asta ... sau asta". Ultima parada virtuala vizionata este cea de pe un site cu rochii de mireasa si sunt sute, deci este de unde alege. Personal am un complex legat de umerii goi, asa ca s-au mai limitat alegerile, dar s-au inmultit ideile (prima mi-a placut prea mult, asa ca ma gandeam la altfel de voal care sa acopere umerii). Am pastrat cateva imagini sa nu pierd si ideile astea:
(ultima imi place cel mai mult, dar cu alt voal, ceva nu chiar atat de lung)
Un alt aspect important sunt ...amintirile - teoretic este un eveniment unic in viata si orice mireasa vrea sa aiba niste imagini care sa-i aminteasca mereu de momentele importante. Am vazut nu stiu cate poze de la nunti si am tot oftat cand citeam despre dezamagiri si am zambit la poze frumos gandite, executate si editate, genial incadrate. Am admirat multe albume dedicate evenimentului si uite ca am mai gasit un fotograf de nunta Bucuresti (pozele le-am vazut pe pagina lui de facebook)
Era sa uit elementul ala esential mentionat chiar la inceput - mirele probabil va avea ceva de spus in legatura cu cate ceva, deci ... pastrez flexibilitatea visului meu si astept sa facem totul impreuna ... mai putin rochia :))
Voi cum va visati nunta? Exista vreun element absolut, nesupus negocierii sau compromisului?  
Iar pentru voi care aveti aceasta experienta deja, cum a fost? Impartasiti cateva dintre secretele voastre!

miercuri, 5 septembrie 2012

absente si carente

Imi cer scuze pentru absenta destul de lunga de aici, nu am avut nici prea multe idei de postat, nici chef de scris ... nu ma simt bine si nu vreau sa ma plang aici - doar i-am spus 'blog despre frumusete' ... dar m-am gandit sa dau totusi un semn de viata sa nu ma dati disparuta. 
Pana cand trece astenia si curatenia si campania de toamna si durerile de toate, ne mai auzim pe pagina de facebook sau prin comentarii.
Va amintesc de giveaway-ul activ, cel cu poseta UCB (aici).
Mi-as si v-as dedica o melodie, dar youtube nu-mi deschide nimic azi, asa ca va urez o zi buna, o saptamana frumoasa si surprize placute care sa ne scape de monotonie :)

"You had a bad day
You sing a sad song just to turn it around
You say you don't know
You tell me don't lie
You work at a smile and you go for a ride
You had a bad day
The camera don't lie
You're coming back down and you really don't mind
You had a bad day
You're taking one down ..."

Si ca sa nu uit de mantra aia cu optimismul si "vezi partea frumoasa din toate" inchei cu o floare si-o raza de soare :)